· Mai ţese acu` cineva!? Să mai poartă d`ăstea acu`? Nu să mai poartă d`ăstea acu`…
· Păi că… cică îi freacă astea dă lână, ce poate ei să mai facă d`ăstea? Nu, că cică „ne freacă”…
· Am zis: mai ţeseţi, maică, şi voi, uite, murim mâine-poimâine… Ce! A băgat p`ici, a ieşit p`ici!
· Nu ştiu dacă să mai ţes ,ce să vă spun… am mai trecut din vârstă şi… nu prea mai am pentru cine să mai ţes.
· Le dau sfat femeilor să preia lucrul de mână, lucrul ţărănesc, dacă merge comerţul, dacă nu…
· Am renunţat că a vint timpurile astea, cine mai face acu`? Ai nevoie să faci nişte fire urzite şi n-ai cui le da să ţi le facă. Cin` să le facă, că nu mai ţese nimeni!
· Mai ţesea, mamă, înainte, să ocupa lumea, făcea pânză, cosea ii, cosea halea, făcea fote. Acu` cin` mai face? Ia o fustă ş-a plecat…
· S-a puturoşit lumea, ia d`a gata
· Una e să te îmbraci cu un costum, ai văzut, alta e când iei o zdreanţă d`ăstea şi-ai plecat. Costumul e costum!...
· Cum o veni timpurile, nu ştiu dacă o să mai ţeasă, când n-o mai fi posibilităţile ca să cumpere halea, d`ăstea…
· Am ţesut... Ehe! De când mama m-a ouat!
· Mai am decât un val de pânză, atâta, să mi-o pună pe ochi când oi muri...
· Războiul e colo`, sub şatră, că am rugat pe Florica Lenii lu` Stegăruş, „hai, fa, să-ţi dau războiul!”, zic, „că eu nu mai ţes”. Eh, nu a venit. Acu` o să îl tai să îl bag pe foc, da` nu pot să-l tai, că nu mă lasă inima…
· Când am ţesut primile perne pă vărgică, m-am certat cu a bătrână la cuţite.Păi cică să ţasă ea, eu să stau în grajd, la vaci. N-am vorbit două zile cu ea.
· Când ţes sunt eu mai liniştită, maică, uit dă toate grijile şi de toate problemele, mi-e gându` colea să dibuiesc…
· Ţeseam începând de la Lasata secului pentru Postul Crăciunului şi până în martie.
· Acu` nu mai ţese nimeni, eu am fost singura ţesătoare până mai acu`. Da` a ţesut multe femei. Ţesătoare originală eu am fost.
· Munca asta, mamă, e artă populară, nu prea mai e plătită, chilimurli, macaturili pă vărgică, scoarţele, năvădelili, tot e artă populară.
· Femeile tinere nu mai ţes de puturoase. Dacă ar veni cineva să îmi zică „Tanti Oaro, ia învaţă-mă şi pe mine!”, aş învăţa-o!
· Eu nu mă mai apuc, nu mai ţăs, nu mai m-ajută ochii! Dar nu să mai cată, să îţi spui drept, nu să mai cată…
· Nu, nu mai ţese nimeni… Le e ruşine, dacă nu are persane, le e ruşine.
· Stăm degeaba cu pânza în cas`, nu le mai caută nimeni
· Aici nu pot să spun de ce nu le mai place … Dumneavoastră vă place în altu` mod, nouă ne-a plăcut în altu` mod…
· Nu m-a mai lăsat băiatu`, că ziceam că să mai pui, că mai aveam lână să mai întdrug câte ceva, cică „Nu mai e dă tălică războiul, acuma!” E greu, să ştii!