Ceea ce a inceput in Martie 2007 cu pozitia simbolica a orasului Sydney, s-a transformat in scurt timp intr-o actiune fara precedent in istoria umanitatii, un semnal impotriva incalzirii globale.
Peste 1000 de orase ale planetei si un miliard de oameni sunt asteptati sa participe pe 28 Martie 2009 la un eveniment prin care firele invizibile ale constiintei si ale sperantei se unesc intr-un gest simplu, dar in acelasi timp magnific: stingerea luminii pentru o ora.
Evenimentul nu a ramas fara ecou nici in Romania, ba chiar dimpotriva. Tara noastra este singura din lume in care a aparut un site special dedicat coordonarii si promovarii actiunilor la nivel local, adica la nivelul tarii. Daca in anul 2008 implicarea institutiilor statului a fost timida, in acest an au existat semnale clare ca institutii atat din domeniul protejarii mediului inconjurator cat si din sfera administratiei locale sustin actiunile prilejuite de acest eveniment.
Cat priveste companiile si organizatiile din Romania, precum si persoanele – participantii activi – rezultatele actiunii derulate in 2008 au fost chiar incurajatoare, pentru acest an aparand semnele unei mobilizari semnificativ mai mari.
Acesta este momentul potrivit pentru ca, indiferent de domeniul de activitate, companiile si organizatiile din Romania sa faca o mica dovada de responsabilitate sociala.
Strigatul omenirii in favoarea vietii este de o simplitate dezarmanta dar incarcat cu o semnificatie profunda. Viata pe aceasta planeta, existenta noastra si a generatiilor viitoare sta in mainile fiecaruia dintre noi.
Esti asteptat sa participi activ, indiferent de varsta, de sex, de rasa, religie ori nationalitate, indiferent de culoarea politica sau de pozitia sociala. Angajeaza-te in acest demers! Angajeaza-ti prietenii, angajeaza-ti organizatia, angajeaza-ti comunitatea! Acest semnal este dovada ca un efort global impotriva incalzirii globale este posibil. Cu tine suntem un miliard!
· Aşa era atunci, trebuia să învălăşti pereţii cu ceva, nu ca acu` cu „lambdiuri” d`alea, cârcăli...
· Lumea s-a mai luxuit, dacă nici ciorapi dă lână numai poartă în picioare sau flanel dă lână, că cică ii freacă!
· Că nu le mai place, că e toate d`a gata. Nu mai ştie nici să mai facă un ciorap, crez că nu mai ştie să pună nici un nasture...
· Dacă nu mai ţese acu`, d`apăi peste nu ştiu câţi ani… Să duce generaţia asta dă bătrâne şi mai face drulea… Dacă a ieşit toate ăstea d`a gata, toate blăznăile…
· Acum să mai ţes? Pe lumea ailaltă! Mi-ar fi drag, maică, dar nu mai e putere. La război te-ntinzi, te dai aşa, aşa, să-ndoaie mijlocu` în toate felurile. E oleacă greu. Cum să-ţi spui… Războiul acesta în casă era ceva bogat
· Cred că merg de aici pân` la Piteşti(circa 50 de km) cu aşternutul a ce am lucrat. Mult, mult, de ani de zile.
· În permanenţă ţeseam, vara făceam printre picături fân, când era şi timpul de colectiv… Din toamnă şi până după Paşti era în permanenţă război. Ţeseam şi noaptea, mă apuca şi patru dimineaţa.
· Acu`, să ştiţi, că mi-e sete să ţes…
· Cică nu se mai poartă, dar o să vină cum venea după lăzile ălea dă zestre şi n-o să mai ştie nimeni. La tineret nu le-a plăcut.
· Fie-mea, Tatiana, vine mereu şi zice „Mică, când termini să-l dai afară!”. Fără el mi se pare că e casa goală… Dacă eu m-am învăţat cu „mobila” asta…
· Păi cică s-a demodat, acu` le place macaturile ălea dă le speli o dată şi ai terminat cu ele.
· Atuncea nu să lua războiul din casă niciodată. Că e Paşti, că e Crăciun, aveam ceva, stătea în permanenţă. Când aveam timp mai intram…
· Or mai ţese femeile...Dar cine o mai face, cine le-o învăţa?! Să zicem că mai trăiesc 10 ani, mai vezi, nu mai vezi, mai ai putere de la 66 dă ani…
· Eu am lăsat cu jurământ să suie războiul în pod să-l aibă amintire[…]. Are să să cate şi războaiele şi toate, nu mai ştie nimeni atunci.
· Vorba Mariţii lu` Ghinea, dă pă Silişte, cică „te scoli cu petecu`n fund.” (despre aşternuturile din comerţ)
· Dacă le place, să înceapă să ţeasă din nou, a fost foarte frumos pentru noi, n-am avut serviciu, nu plecam, nu ne ploua, nu ne ningea, eram toată ziua în casă, ne cânta radiou’…făceam şi mâncare.
Postări
Comentarii
