vorbe din batrani 3

·        Aşa era atunci, trebuia să învălăşti pereţii cu ceva, nu ca acu` cu „lambdiuri” d`alea, cârcăli...

·        Lumea s-a mai luxuit, dacă nici ciorapi dă lână numai poartă în picioare sau flanel dă lână, că cică ii freacă!

·        Că nu le mai place, că e toate d`a gata. Nu mai ştie nici să mai facă un ciorap, crez că nu mai ştie să pună nici un nasture...

·        Dacă nu mai ţese acu`, d`apăi peste nu ştiu câţi ani… Să duce generaţia asta dă bătrâne şi mai face drulea… Dacă a ieşit toate ăstea d`a gata, toate blăznăile…

·        Acum să mai ţes? Pe lumea ailaltă! Mi-ar fi drag, maică, dar nu mai e putere. La război te-ntinzi, te dai aşa, aşa, să-ndoaie mijlocu` în toate felurile. E oleacă greu. Cum să-ţi spui… Războiul acesta în casă era ceva bogat

·        Cred că merg de aici pân` la Piteşti(circa 50 de km) cu aşternutul a ce am lucrat. Mult, mult, de ani de zile.

·        În permanenţă ţeseam, vara făceam printre picături fân, când era şi timpul de colectiv… Din toamnă şi până după Paşti era în permanenţă război. Ţeseam şi noaptea, mă apuca şi patru dimineaţa.

·        Acu`, să ştiţi, că mi-e sete să ţes…

·        Cică nu se mai poartă, dar o să vină cum venea după lăzile ălea dă zestre şi n-o să mai ştie nimeni. La tineret nu le-a plăcut.

·        Fie-mea, Tatiana, vine mereu şi zice „Mică, când termini să-l dai afară!”. Fără el mi se pare că e casa goală… Dacă eu m-am învăţat cu „mobila” asta…

·        Păi cică s-a demodat, acu` le place macaturile ălea dă le speli o dată şi ai terminat cu ele.

·        Atuncea nu să lua războiul din casă niciodată. Că e Paşti, că e Crăciun, aveam ceva, stătea în permanenţă. Când aveam timp mai intram…

·         Or mai ţese femeile...Dar cine o mai face, cine le-o învăţa?! Să zicem că mai trăiesc 10 ani, mai vezi, nu mai vezi, mai ai putere de la 66 dă ani…

·        Eu am lăsat cu jurământ să suie războiul în pod să-l aibă amintire[…]. Are să să cate şi războaiele şi toate, nu mai ştie nimeni atunci.

·        Vorba Mariţii lu` Ghinea, dă pă Silişte, cică „te scoli cu petecu`n fund.” (despre aşternuturile din comerţ)

·        Dacă le place, să înceapă să ţeasă din nou, a fost foarte frumos pentru noi, n-am avut serviciu, nu plecam, nu ne ploua, nu ne ningea, eram toată ziua în casă, ne cânta radiou’…făceam şi mâncare.